În România exită preocupări numeroase privind aplicarea conceptelor de hazard natural, hazard geomorfologic şi noţiunele subsecvente de risc natural şi risc geomorfologic pentru evaluarea stării de senzitivitate a reliefului. Cele mai numeroase lucrări au apărut odată cu deceniul ’90, deceniul internaţional al dezastrelor naturale. Abordarea problematicii hazardurilor geomorfologice s-a făcut prin implicarea geomorfologiei aplicate. Cele mai des citate hazarduri geomorfologice sunt : eroziunea solului, deplasările în masă, eroziunea fluvială, abraziunea ţărmurilor.

In acest context general studiile au avut in vedere :

• Evaluarea hazardului la diferite procese de versant
• Completarea probabilităţii de apariţie în spaţiu (unde?) cu elemente ce ţin de cunoaşterea factorului declanşator, a pragului de declanşare în cadrul respectivului factor şi a intervalului acestuia de revenire conduce la înţelegerea probabilităţii de apariţie în spaţiu şi timp (unde şi când?) a unor astfel de procese.
• Evaluarea riscului la diferite procese de versant
• Studiile de risc urmăresc evaluarea cu o cât mai mare acurateţe a nivelului de ameninţare pe care un anumit proces îl arată, în vederea stabilirii unor măsuri de reducere a pagubelor potenţiale. Estimarea, evaluarea şi managementul riscului conduc la implementarea unor politici pe baza unor măsuri adecvate, ceea ce înseamnă guvernanţa acestuia.