Anticipând parcă evenimentul anunțat pentru anul viitor, Simpozionul Național de Geomorfologie ediția XXXII, care își propune, între altele, să onoreze numele celor ce au făcut faima Stațiunii de Cercetări Biologice, Geografice și Geologice ”Stejarul”, profesorul universitar Constatin Grasu ne oferă un istoric al instituției în cartea Istorisiri amalgamate, aparută recent la Editura ”Constantin Matasă” din Piatra Neamț. Sub titlul Pionul din munți al Almei Mater, profesorul Grasu, una dintre personalitățile legate definitiv de numele Stațiunii, ne poartă pe drumul de la strălucire la crepuscul al acestei instituții. Metafora îi aparține.
Lasând la o parte parcursul ei administrativ, interesant prin el însuși, citim frecvent câteva cuvinte ce reprezintă, cred, profilul cercetătorului format la Stațiunea ”Stejarul”: crez, orgoliu, profesionalism, responsabilitate.
În urmă cu doar un an citeam despre oamenii și faptele cu care au contribuit ei la strălucirea Stațiunii, ca să parafrazez titlul Strălucirea și crepuscului unei Instituții sub care autorul, în cartea Rememorări tardive, apărută la Editura Universității ”Al.I. Cuza”, ne-a mai făcut cunoscut destinul ei. Un Nicolae Labiș al geografiei este portretul profesorului universitar Ioniță Ichim, iar profesorul Constantin Martiniuc este omul cu Un destin sub zodie serafică. Un dascăl și lider de excepție, dar și un Fănuș Neagu al geografiei a fost profesorul Ion Bojoi în ochii autorului.
Multe alte destine se ivesc ”vămuite destul de sever de trecerea implacabilă a timpului” din paginile acestor două cărți. Destine de oameni care nu mai sunt printre noi, dar ale căror ”fapte” continuă să ne influențeze.
Dr. Crina Miclăuș
Universitatea Al I Cuza Iași
*Cele două volume vor fi disponibile pe masa Simpozionului
Documente atașate:
